Situată pe cursul unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din Waldhütten, cu hramul Apostolului Andrei. Waldhütten s-ar putea traduce "colibele pădurii". Acest conflict a durat mai bine de 450 de ani. În 1605 satul şi biserica au fost jefuite, în 1776 se încheie în final disputa asupra terenurilor, dar numai câţiva ani mai târziu întregul sat este distrus de foc. La final de sec. XIX comunitatea care trăia din viticultură este crunt lovită de atacul de phylloxera, care distruge numeroase vii. Mai mult de jumătate dintre locuitori se văd nevoiţi să emigreze. Biserica evanghelica datează din 1390, este construită în stil gotic matur și nu are turn. Anul 1507, incizat în tencuiala peretelui de sud al corului , sub streașină, indică probabil momentul ridicării bolții corului, o boltă semicilindrică cu penetrații, îmbrăcată într-o rețea romboidală de nervuri din teracotă, asemănătoare celei din corul bisericii din Bazna, clădită cu doar trei ani înainte. Incinta din gresie brun-roșcată și gri-galbenă are o formă aproape rectangulară, fiind modificată doar prin retezarea colțului din sud-vest, pentru a se adapta cursului pârâului. Zidurile au fost ridicate la începutul sec.ui al XVI-lea, iar un secol mai târziu existau deja 5 turnuri de apărare. Contact biserică: d-na Karin Crișan, tel.: +40/788/039 837 – vizită disponibilă pe bază de programare Ce poți face la Valchid: · Să deguști un lichiu excepțional de la dna Karin, care are și cheia de la biserică + ”mai multe detalii”: Turnul de est cu şase niveluri şi cat de apărare din lemn a servit în acelaşi timp ca turn de poartă şi clopotniţă. Doar turnul de sud s-a prăbuşit la sfârşitul sec. al XIX-lea, celelalte păstrându-se până azi. Interiorul navei bisericii este definit de bolţile a vela clasicizate, iar corul păstrează încă bolta în plasă pe nervuri de cărămidă din 1507. Mobilierul din care fac parte altarul cu tribună pentru orgă, amvonul şi cristelniţă datează de la începutul sec. al XIX-lea. Bolta bisericii s-a prăbușit in urma unui cutremur ce a avut loc în anul 1916 și a fost înlocuită cu un tavan de scânduri. Pentru construcția fortificației, s-au folosit mari cantități de piatră aduse de le Valea Lapes – Lăpușului)