Ațel este o comuna din județul Sibiu în Podișul Târnavelor, situată la 12 km de Mediaș și cunoscută mai demult ca Oțel, după denumirea în germană Hetzeldorf. Atestată documentar în anul 1283, sub denumirea latină Villa Echelini (Ecel, mai târziu), localitatea a fost una dintre cele mai înfloritoare comunităţi săseşti din Scaunul Mediaşului. Sub domnia regelui Matei Corvin, aşezarea a dobândit dreptul de a organiza târg săptămânal, iar din punct juridic, pe acela de a condamna la moarte. Ce poţi face la Aţel: · O vizită la biserica evanghelică din Aţel construită în ultima parte a sec. XIV (aprox. 1380) şi fortificată două secole mai târziu. În decursul timpului, construcţia a suferit o serie de modificări; în prezent construcţia deţine un altar în stil „baroc rococo" datând din anul 1792 (construit de Yohann Folbarth din Sighişoara). o Poate fi vizitată pe bază de programare. Cheile sunt la d-l Banyai Jenö tel.: +40/269/515 710, adresa: Ațel, nr. 171 · Să treci pragul bisericii ortodoxe „Sf. Treime" din Aţel construită în stil romanic în anul 1784, ce păstrează intact clopotul original. · Să te reculegi în biserica ortodoxă „Sf. Nicolae" din Aţel, ridicată în anul 1863 și ale căror icoane pe pânză sunt pictate de același pictor originar din Dumbrăveni, care a lucrat la Biserica Sf. Treime din sat. + ”mai multe detalii”: Biserica evanghelică este o bazilică cu patru travee, turn-clopotniţă, transept, cor şi sacristie. Din clădirea iniţială s-au păstrat doar nava principală, turnul şi pereţii exteriori ai edificiului. Biserica a suferit modificări în secolele XV-XVI, atunci când s-a construit o sacristie nouă şi o tribună, în partea de vest a navei centrale. De asemenea, s-a modificat turnul şi s-au reboltit navele alterale. Edificiul are mai multe detalii de piatră cioplită, cu particularităţi stilistice caracteristice secolelor XIV-XVI, opere ale unui cunoscut meşter pietrar sibian Andreas Lapicida. Pe parcursul unei jumătăţi de secol (între 1605-1658), biserica a suferit mai multe distrugeri, între care şi un incendiu devastator. S-au păstrat, totuşi, două clopote, dintre care unul mai mare având inscripţia “O rex glorie Jesu Christi veni cum pace”. Turnul de poartă este plasat înspre sud-est, fiind construit cu patru etaje şi prevăzut cu uşi din lemn de stejar şi hersă. Acest turn a funcţionat şi ca turn-clopotniţă, la al treilea etaj existând o încăpere amenajată în acest scop, cu fereastră si latrină. La demolarea turnului de nord, în anul 1959, a fost descoperit un scurt tunel boltit, din cărămidă, ce făcea legătura subterană între turn şi pivniţa celei mai apropiate case ţărăneşti. Încăperile din fortificaţia bisericii au fost utilizate încă din 1397 ca local de şcoală, prima clădire destinată exclusiv invăţământului săsesc fiind construită abia în anul 1872. Actuala şcoală, singura de altfel din comună (împreună cu cele două grădiniţe) au fost construite în perioada interbelică. În anul 2003, la împlinirea a 720 de ani de atestare documentară a localităţii, a fost dezvelit Monumentul Eroilor, fiind inscripţionate numele mai multor eroi români şi germani. Cea mai importantă personalitate a locului este tot de naţionalitate germană. Este vorba despre Norbert Kartmann, preşedintele Parlamentului landului Hessen. În casa în care s-a născut şi a copilărit acesta (şi pe care a vizitat-o în 2005) funcţionează din anul 1991, un azil de bătrâni. Școala săsească datează din 1397, dar numele primului învățător se păstrază din 1462, din documentul de numire a lui Sigismund - rektor parohialis. Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala de stat românească.