Șapartoc, comuna Albești (Jud. Mureș) număra odată cca 800 de locuitori și se întindea pe o suprafață de 800 ha, fânațe, teren arabil, pădure, pășune, vii și livezi. Este situat la o distanță de numai 12 km de Municipiul Sighișoara (dintre care 9 km din această distanță este pe terenul municipiului și numai 2 km pe terenul satului Șapartoc) și la 7 km de reședința comunală actuală, Albești (pe un drum de hotar fără piatră, spre deosebire de cel de pe teritoriul municipiului Sighișoara). Localitatea a fost o așezare mică de cca 150-160 de familii, deopotrivă de români și unguri. Numele ce îi vine din limba maghiară (Sárpatak, în trad. “Pârâul noroios”, în germană Scharpendorf), îți spune clar că e greu să ajungi aici, pe drumuri nepracticabile pe vreme rea. Atestat documentar din anul 1231, cu denumirea de Sarpotoc, a fost întemeiat de oaspeții saxoni, cunoscând maximum de dezvoltare la începutul sec.ui XX : la 1900, satul era în plină dezvoltare, cu 618 locuitori, din care 352 erau maghiari, 247 români, 11 evrei și 8 sași. 247 erau ortodocși, 202 romano-catolici, 137 reformați, 11 mozaici, 7 evanghelici, etc. În anul 2002, satul mai avea 43 de locuitori, 29 maghiari și 14 români, iar în 2011, au fost numărați doar 26 de persoane. Mărturie încă vie a satului multicultural, cu trei biserici de confesiuni diferite, Șapartocul a fost numit de mulți cel mai nepoluat sat al Europei. Ce poți face la Șapartoc: · Biserica ortodoxă din 1764 · Biserica romano-catolică · Biserica reformată · O vizită la Radu de Șapartoc, un tânăr localnic, ce se încăpățânează să ducă satul mai departe- radu3050ro@yahoo. com + ”mai multe detalii”: Oamenii ajung la Șapartoc cu greu, pe un drum forestier ce trece printr-o pădure superbă de carpen și fag. La ieșirea din pădure, după ce lași în urmă ultimele case din Sighișoara, ajungi ușor la Crucea Vulcanului,intersecția drumului (de pâmânt) dintre Vulcan și Sighișoara cu cel spre Șapartoc, păzită de o troiță atât de veche, încât nimeni nu mai știe cine și când a realizat-o. Atestat acum peste 777 de ani, Șapartocul a fost un model pentru satul multicultural, dovavă stând și cele trei biserici, română ortodoxă cu o vechime atestată de unul dintre clopotele existente și astăzi din anul 1696 și de o Sfântă Evanghelie din 1723, tipărită în București ”cu binecuvântarea lui Kir Dănilă, Mitropolit a toată Țara Românească”; două biserici de confesiune catolică și calvină, zidite, prima la mijlocul sec. la XIX-lea, 1857, iar a doua în 1930; două case parohiale; două școli, una de stat și una fostă confesională catolică.