Identificată de specialişti cu ROSPA 0099, Podişul Hârtibaciului a fost declarat un sit de importanţă avifaunistică, cu scopul menținerii în stare favorabilă a speciilor de păsări sălbatice și conservare a acestora. 

Această zonă este cea mai mare arie semi-naturală coerentă – și probabil cea mai bine conservată – din regiunea biogeografică continentală din Transilvania. Aici cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina) și de viespar (Pernis apivorus) din România, densitatea ceea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului. 

Aria protejată este caracterizată de raritatea exploataţiilor mari și de abundența terenurilor semi-naturale – pajiști și fânețe extensive. Structura peisajului este mozaicată, în care ariile semi-naturale alternează cu păduri de foioase, motiv pentru care biodiversitatea este foarte ridicată. Impactul antropic este foarte scăzut, existând puține localități pe o întindere foarte mare. 

Aici vei găsi importante efective de specii importante pe plan global, cum e cristelul de câmp (Crex crex), dar şi din specii amenințate la nivelul Uniunii Europene: huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus), ghionoaie sură (Picus canus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea) sau sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio). Efectivele de huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocârlie de pădure (Lullula arborea) și sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) sunt și ele cele mai însemnate dintre siturile din țară.