Sate săseșți, sate pline de istorie, povești și Ilene Cosânzene ce de mult au îmbătrânit laolaltă cu casele lor ce stau să cadă. Totusi, batrane, crapate, casele astea au un dar, ele te îmbie spre visare. E multă liniște aici....
Te oprești în față uneia și poate, dacă fațada încă e la locul ei poți întrezări anul construcției, apoi te-ntrebi câte generații au locuit acolo, cum de încă mai stă în picioare, de ce acum e părăsită. Oare este părăsită? Începi încet să observi detalii, similitudini și acel ceva care o scoate în evidență, acel ceva care te-a făcut să te oprești în față ei. Câteva case mai încolo e una care strălucește, cineva a salvat-o din ghearele nepăsării. O privești cu admirație, știi că și tu ai putea face același lucru cu cea în față căreia te-ai oprit, sau poate chiar mai mult.
Probabil că mulți ați simțit ca mine și tare-i să greu faci următorul pas, atunci când e vorba de doar a lua satul la pas și nu de a o salva, pentru că e prea devreme și nu-mi permit, și poate e prea departe. Speri totuși în adâncul sufletului că pentru cineva să nu fie prea devreme, prea departe și să-și permită să o facă din nou să strălucească. Îi promiți că vei reveni să o admiri. Casele de aici mie una îmi smulg promisiuni de felul acesta.
Vizitatorule fii smerit! Nu te aștepta la confortul și noutatea legată de concediile petrecute pe meleaguri străine si pe care a trebuit să le lași în urmă. Așteaptă-te la ceva ce știai deja, ai văzut la bunici , sau despre care ți-au povestit părinții.
Știu, nu toată lumea simte acea emoție pe care o simt eu în timp ce privesc din dreptul unui drum prăfuit o casă veche, sau o grindă pe care este scris anul 1775, da 1775, nu-mi vine să cred ochilor.
De aceea te rog vizitatorule fii smerit, nu te supăra că dusumelele și paturile scârție acolo unde te vei caza, sau ca miroase a fum. Caută în adâncul sufletului tău și sigur vei găsi ceva care strigă de bucurie. Acel strigăt lăuntric te va face să uiți că satul e prea liniștit si mult prea gol.
Existența sau lipsa lui confirmă că te afli într-un loc în care pentru unii se întâmplă totul, iar pentru alții nimic. De aceest TOT eu cu smerenie m-am îndrăgostit.
Poveste: Toma Nicoleta Claudia ( WWF Romania)
Fotografii realizate de Csiszar Barna, Jeno Major