Omul și albinele
Îţi aduci aminte de copilarie când îţi ungeai o felie mare de pâine cu multă miere, iar apoi o mâncai cu multă poftă lingându-te pe degete, faţă sau haine?
Vorbeam zilele acestea cu niște prieteni despre ce anume ne pasionează și cum anume o pasiune patrunde în sufletul nostru şi rămâne acolo mult timp, poate pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și la Iulia Trif, apicultor din Marpod, sat care aparține de județul Sibiu, situat în partea sud-vestică a Colinelor Transilvaniei. Ea vede prin apicultură o modalitate potrivită de a trăi în armonie cu natura. Rolul polenizator al albinelor este un element important în viziunea ei și crede că acest proces nu trebuie alterat cu niciun fel de mecanisme sau intervenții care să contravină lucrurilor firești din natură. Vă prezentăm mai jos povestea de succes a Iuliei care ne destăinuie în câteva cuvinte relația ei cu acestă îndeletnicire. Cum a apărut dragostea pentru albine si pentru apicultură? Dragostea pentru albine a apărut încă din copilărie dar totul a început în anul 2010 când am primit cadou de la socri 2 stupi. De atunci îmi desfășor activitatea gestionând acum o stupină de 100 de familii. Activitatea de apicultură pe care o desfășurăm împreună eu și soțul meu este gestionată ca o afacere de familie începând de la pregătirea familiilor de albine iarna și până la comercializarea mierii.