Castelul, singurul monument fortificat de cultură antică maghiară din judeţul Braşov şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură renascentistă din Transilvania, este strategic amplasat în depresiunea Racoşului. Aceasta din urmă lega în Evul Mediu scaunele administrative săseşti de cele secuieşti, prin defileul Oltului. 

Ridicat în 1624 şi aparţinând familiei Sükösd, a fost mai mult destinat pentru a fi locuit, rolul de apărare al ansamblului fiind secundar, în ciuda aspectului de cetate. Din cele patru colţuri ale incintei se mai păstrează doar trei, sub forma unor turnuri circulare înalte, în care erau încăperi de locuit sau saloane fastuoase. Pe partea vestică a ansamblului se aflau parcul şi terenurile cultivabile,de dimensiuni considerabile, iar în partea de nord şi est a fortificaţiei, se se aflau clădiri anexe, grajduri şi grădini. Ansamblul este început de familia Sükösd, dezvoltat de familia Bethlen și deținut și de familia Teleki. 

Folosit pe perioadă comunistă, ca multe alte asemenea clădiri, ca sediu CAP, grajd și depozit de grâne, a fost parțial demolat pentru a permite accesul utilajelor. Mai târziu, unul dintre turnuri a fost chiar staţie de pompieri, iar în 1977, cutremurul afectează structura acestui monument. 

În prezent, Castelul Sükösd-Bethlen, monument de o importanţă istorică şi arhitecturală aparte, nu are nici o funcţiune precisă, nefiind utilizabil din cauza stării precare în care se află. Intervenţiile de restaurare care au avut loc în anii ’90 nu au fost duse pînă la capăt.