Satul Ruja aparține de orașul Agnita, iar prima menţiune documetară a localităţii ni se păstrează de la 1349 dintr-un registru de plăţi . Ulterior, spre anul 1400 aceasta a aparţinut Capitlului de Kosd. Prima biserică ridicată aici în sec. XIII era probabil o basilică romanică simplă, însă de la aceasta nu se mai păstrează urme. În sec. XV aici se va ridica o biserică nouă, inconjurată de o curtină ale cărei singure ziduri rămase în picioare se pot observa în estul lăcaşului. Probabil că la fel ca şi în alte cazuri biserica va fi fost fortificată la cumpăna veacurilor XV – XVI. Astăzi lăcaşul are un turn masiv de zidărie pe faţada de vest, de aceeaşi lăţime cu biserica sală. Ultimul nivel al acestuia poartă o galerie închisă de lemn pe console. Parterul este acoperit de o boltă în cruce, spaţiul fiind accesibil doar dinspre biserică prin intermediul unui coridor îngust. În grosimea zidului sunt trepte ce permit accesul către caturile superioare. + ”mai multe detalii”: Nava bisericii este acoperită de o boltă semicilindrică cu penetraţii, iar în registrul superior se deschid ferestre în arc frânt. Arcul triumfal în arc frânt desparte corul ale cărui travee sunt acoperite de bolţi stelate cu nervuri din cărămidă fără console. Pe unele fotografii vechi se pot observa încă, cel puţin pentru latura de nord, colateralele. În 1509 este amintit un sprijin de şase guldeni pentru lucrări la biserică. Este de presupus că acum au fost modificate colateralele şi deschise cele două intrări de pe laturile de miazănoapte şi miazăzi. Tot acum corul a fost fortificat prin supraînălţare. Contraforturile au fost unite prin arce de zidărie dând naştere unui maşiculiu, iar etajul suprapus a fost dotat cu ambrazuri. Accesul către acest etaj defensiv se face prin podul bisericii. În 1596 se efectuează reparaţii la biserică şi incintă. Ulterior s-au adăugat la interior tribune de lemn pe cele trei laturi ale navei. Clopotul mare datat în jurul anului 1500 poartă inscripţia: „O rex glorie veni cum pace”. Celelalte două clopote au fost turnate în 1927. Altarul de factură clasică construit în 1848 are în centru pe Iisus cu nimb şi caliciu. Amvonul din lemn poartă data 1850. Orga cu 10 registre este realizată de către Samuel Mätz în 1803 şi a suferit reparaţii succesive în 1849, 1928, 1934, 1941 şi 1943.