Satul (cătunul) Fetea ( Fetantelike, Fettendorf, Fetumdorph) a fost atestat prima oară în scris în anul 1357, sub numele de Fetumdorph. Azi, din cătunul cu cca 20 de case n-a mai rãmas nimic, însă colonia romaneasca din Fetea (Fettendorf) constituie o pagina specială din istoria românilor din Biertan. Numele locului, Fettendorf, provine din latinescul Terra Faete (Pamantul Fetei). Potrivit legendei, un voievod transilvănean s-a îndrăgostit de o tânără româncă de pe aceste meleaguri, iar din dragostea lor s-a născut o fată căreia tatăl i-a dăruit teritoriul din Fetea. Însă mai spectaculoasă e povestea reală, legată de Fetea. Între 1944 şi 1953 aici a luat naştere rezistenţa anticomunistă formată din tineri legionari, camarazi studenţi în Cluj, dar avându-şi casa părintească în satele din apropiere. Lupta lor a fost redată de doctorul Teofil Mija în cartea „Noi nu am avut tinereţe”. El aminteşte marele ajutor pe care l-au primit din partea oamenilor ce locuiau aici, în construirea buncărelor şi aprovizionare, dar şi suferinţele pe care au trebuit să le îndure pentru susţinerea acestor legionari. Exemple de oameni şi gospodari ce au dat o mână de ajutor rezistenţei anticomuniste erau pastorii din Fetea. În anii 60, în urma repetatelor percheziţii făcute de către Securitate, ultima familie (familia lui Zaharia Ursu) se va muta din Fetea, împreună cu rămaăşiţe de avere ce i-au mai fost lasate, în Brasov. Cu ei s-a încheiat şi locuirea permanentă din Fetea. Pe o colină, în mijlocul pădurilor, se mai văd câteva morminte, iar din 2003, aici a fost înălţat un monument al eroilor din rezistenţa anticomunistă, majoritatea executaţi în închisorile comuniste.